​Metoda întreruperii sexului e la fel de eficientă ca prezervativele

Studiile au dovedit că metoda coitului întrerupt e la fel de eficientă ca utilizarea prezervativului. Oare de ce continuăm s-o considerăm metoda persoanelor iresponsabile și leneșe?

Eliza și partenerul ei au folosit-o timp de un an fără vreun incident. Catherine și partenerul ei o folosesc de trei ani. Christina estimează că s-a bazat pe ea timp de 12 ani în total, pe parcursul a trei relații monogame cu bărbați pe termen lung. Aceste femei și cu mine suntem toate membre ale „ generației coitus interruptus", femei hetero care folosesc coitus interruptus ca principală formă de protecție împotriva sarcinilor nedorite.

E greu să găsești o formă de contracepție mai blamată decât metoda retragerii, cum i se mai spune. E o tactică pe care lumea o consideră iresponsabilă. Când auzim de ea, rânjim și spunem chestii de genul „e mai bună decât nimic." Când un raport al Ministerului Sănătății al Statelor Unite a estimat că retragerea e a doua cea mai folosită metodă contraceptivă printre adolescenți, opțiunea era ilustrată cu imaginea unei mâini cu degetele încrucișate, sugerând că e o practică bazată mai mult pe speranță și rugăciune decât pe practicalitate biologică. Adulții sunt foarte similari cu adolescenții la acest capitol; aproximativ 60 de procente dintre femeile adulte din Statele Unite și 48 de procente dintre femeile din România au raportat că au folosit cel puțin o dată această metodă. Dar cifrele sunt, probabil, mult mai mari, pentru că multă lume nu consideră această practică o metodă contraceptivă „adevărată".

Presa a scris despre studiul care lua apărarea metodei retragerii, dar aproape toate articolele au considerat necesar să menționeze că e una dintre cel mai puțin eficiente metode de a preveni sarcina. Ce nu dezvăluie presa sunt cercetările comparative pe care experții le-au făcut pe una dintre formele de contracepție preferate de medici: prezervativul.

„Retragerea e o metodă contraceptivă la fel de eficientă ca utilizarea prezervativului", începe un studiu din 2014, publicat de Contraception, o revistă medicală internațională despre reproducere. Când e practicată perfect – cu alte cuvinte, când partenerul de sex masculin se retrage înainte de ejaculare în timpul fiecărui act sexual – doar 4 procente dintre cuplurile care folosesc metoda retragerii vor concepe pe parcursul unui an. Dacă metoda e folosită cu neatenție sau greșit, rata sarcinilor nedorite crește la 18 procente. Rata de eșec a prezervativelor masculine e de două procente în caz de folosire corectă și 17 procente în caz de folosire incorectă. E o discrepanță minoră între ele, și totuși metoda retragerii are reputația de a fi periculoasă, iar prezervativele sunt standardul de aur al responsabilității sexuale. Mai mulți medici la care am apelat pentru acest articol au spus că sunt de acord cu utilizarea metodei coitus interruptus, dar se tem să spună asta public, ca să nu fie acuzați.

„Există în mod clar un stigmat printre furnizorii de servicii medicale", a confirmat Aida Manduley, educatoare în domeniul sexualității queer și membră a comitetului executiv al Rețelei de Sănătate Sexuală pentru Femeile de Culoare. Asta se întâmplă din cauză că, de ani de zile, metoda a fost considerată ineficientă. Iar înțelepciunea din popor e greu de zdruncinat și nimeni nu vrea să fie considerat responsabil pentru o sarcină nedorită. Chiar și atunci când statisticile arată clar că metoda e la fel de sigură ca alte forme de contracepție, un articol recent din Marie Claire care le-a publicat tot a descris metoda ca fiind super riscantă.

Manduley crede că medicii se tem să promoveze această metodă din cauza anxietății legate de bolile venerice și notează că virusul HIV „poate fi mult mai înfricoșător și permanent decât o sarcină." Rachel Jones, cercetătoare la Institutul Guttmacher și colaborator la două studii importante despre metoda coitului întrerupt, mi-a confirmat că există percepția că „tinerii ar trebui să folosească prezervative de fiecare dată când fac sex , iar dacă spunem ceva pozitiv despre metoda retragerii, îi vom descuraja să facă asta."

Și totuși, metoda retragerii e luată în derâdere chiar și atunci când sarcina e singurul subiect în discuție. Articolele despre această temă îndeamnă cititorii să foloseasc opțiunile hormonale sau prezervativele și desființează cu totul metoda retragerii – ceea ce înseamnă că nu e vorba doar de îngrijorarea provocată de bolile cu transmitere sexuală.

Interesele corporațiilor sunt un alt factor important. Producătorii de prezervative, pilule contraceptive și sterilete plătesc o grămadă de bani pentru studii care să confirme eficacitatea produselor lor. Dar nimeni n-are de câștigat de pe urma metodei retragerii, așa că e mult mai greu să găsești fonduri ca s-o testezi. Și mai important e că nimeni nu profită din promovarea metodei retragerii sau promovarea studiilor solide care s-au făcut deja despre ea. Cei care o promovează riscă să fie cenzurați.

Apoi mai e lipsa de încredere în partenerii producători de spermă, rezultatul direct al unui mediu social care insistă să-i trateze pe bărbați ca pe niște maniaci libidinoși care nu se pot controla când sunt excitați. Lipsa de încredere e considerată cea mai mare problemă a metodei retragerii: îi dă bărbatului prea mult control; nu e capabil s-o facă la timp sau n-o să simtă când e momentul potrivit; nici măcar n-o să încerce să se retragă pentru că nu vrea să-și strice plăcerea.

Poate că asta e o presupunere rațională la începutul unei relații sau într-un one-night stand, când e sănătos să ai o doză de scepticism, dar e stupid să privești așa lucrurile când e vorba de o relație stabilă între doi parteneri – genul de cuplu care folosește cel mai des metoda retragerii pentru prevenirea sarcinilor nedorite. Manduley e de acord că retragerea n-ar trebui recomandată persoanelor care abia încep o relație sexuală cu cineva, dar asta nu înseamnă că nu a viabilă pentru altele. Așa cum a scris Rachel Jones într-un articol incisiv despre atitudinile oamenilor anti-retragere, „unele femei poate că nu se simt bine să depindă de partenerii lor ca aceștia să se retragă înainte de ejaculare, iar unii bărbați poate că nu sunt în stare să facă asta, dar asta nu înseamnă că ar trebui să promovăm o perspectivă falsă despre eficiența metodei."

Femeile cu care am vorbit au folosit metoda retragerii cu succes ani de zile, dar totuși simțeau nevoia să menționeze că o consideră riscantă și iresponsabilă. Cele care nu rămăseseră însărcinate niciodată glumeau că poate or fi infertile, ceea ce ilustrează cât de puțină încredere au în metodă chiar și persoanele care o folosesc cu succes. Datorită metodei retragerii, Haley s-a bucurat de cinci ani și jumătate fără sarcini – urmați de o concepție intenționată – dar a ezitat s-o laude sau să admită că se bazează pe ea. „M-am temut să le spun prietenelor ca să nu râdă de mine sau să mă judece", mi-a zis ea. „Încă nu știu dacă a fost sau nu stupid din partea mea s-o folosesc."

Acest stigmat se află la baza sexismului între femei și e rezultatul internalizării ideii că o sarcină nedorită indică un eșec catastrofic, în termeni de morală și vigilență, din partea femeii însărcinate. Dar ideea de gagicuță urbană iresponsabilă care e prea beată ca să utilizeze o metodă „adevărată" de contracepție nu e doar misogină, ci și absolut greșită. Un studiu recent la care a participat Jones a descoperit că multe femei folosesc retragerea împreună cu alte forme de protecție, printre care pilula contraceptivă și prezervativul. „Se spune că femeile care folosesc retragerea sunt leneșe, a zis una dintre celelalte cercetătoare care au participat la studiu, „dar cel puțin cele din categoria asta par să fie foarte motivate să prevină sarcinile nedorite. " Iar chestia asta mi s-a confirmat prin mai multe conversații. Femeile cu care am vorbit și care se bazează pe metoda retragerii sunt femei incredibil de capabile, responsabile și înțelepte. Una dintre ele avea un cont bancar în care strângea pentru un potențial avort de urgență ; cealaltă deja plănuise să zboare din statul sudic unde locuia în altă regiune, în caz că va fi nevoită să facă un avort. Se gândiseră mult ce metode sunt potrivite pentru ele și ce ar face în caz de concepție accidentală.

Prejudecățile sociale nu reușesc să controleze total felul în care oamenii fac sex și majoritatea adulților heterosexuali au încercat măcar o dată retragerea, chiar dacă nu s-au bazat pe ea regulat. Nu e de mirare: e disponibilă oricând, e gratis, nu cauzează alergii, nu afectează plăcerea și nu are efecte secundare. Iar acest ultim aspect e foarte important dacă te gândești câte efecte secundare au celelalte forme de contracepție pentru femei, cum ar fi pilula: schimbarea stării de spirit, scăderea libidoului, creșterea riscului de a dezvolta cheaguri de sânge. Această atitudine persistă deși în ultima vreme au existat o grămadă de procese intentate firmelor producătoare de pastile contraceptive hormonale. Acceptarea acestor consecințe grave și nedorite pe motiv că ar fi inevitabile arată o credință că sănătatea mentală, emoțională și fizică a unei femei e normal să fie compromisă din cauză că nu-și dorește să rămână însărcinată – o noțiune urâtă care e departe de adevăr.

Nicio metodă de prevenire a sarcinilor – nici măcar vasectomia – nu e complet fără riscuri. După cum spune Jones, „furnizorii de servicii medicale continuă să recomande prezervativul, deși știu că nu e o metodă perfectă de protecție. " Stacey, care n-a rămas însărcinată niciodată în cei 13 ani de când folosește metoda retragerii cu parteneri stabili, a conceput o dată, când s-a rupt un prezervativ și altă dată, când lua pilula. Două alte femei cu care am vorbit au rămas și ele însărcinate în timp ce luau pilula, așa că bineînțeles că și-au pierdut încrederea în această formă de contracepție. Două alte femei au spus că au malformații uterine care nu permit introducerea unui sterilet.

După cum spune studiul din 2009 despre metoda retragerii, „dacă mai mulți oameni ar realiza că utilizarea corectă și constantă a retragerii reduce substanțial riscul unei sarcini, ar folosi-o mai eficient. Respingerea automată a acestei metode e nefolositoare și de-a dreptul periculoasă ; practica nu va dispărea oricum, dar discursul despre ea îi încurajează pe oameni să creadă că nu poate fi executată eficient. „În loc să rețină informații sau să nege studiile solide deja existente", a zis Manduley, „medicii ar trebui să-i educe pe oameni despre toate metodele existente și să-i ajute să aleagă ce e potrivit pentru ei. "

Traducere: Oana Maria Zaharia